Comunicarea, “Ce spun eu” vs “Ce înţelegi tu”

“Știu că tu crezi că ai înțeles ceea ce crezi că am spus dar eu nu sunt sigur că tu realizezi că ceea ce ai auzit nu este și ceea ce am intenționat să spun.” 

President Richard M. Nixon

Nu o dată ne e dat să descoperim, cu uimire, că se crează adevărate prăpăstii între ceea ce intenționăm să spunem și ceea ce oamenii aud de la noi. Baza de la care putem porni este aceea că fiecare comunicăm diferit. Diferit transmitem și codificăm informația, diferit o decodăm atunci când o recepționăm de la ceilalți. În funcție de criterii ce variază ne diferențiem între noi atunci când vine vorba de comunicare. Spre exemplu, există diferenţe de a comunica între bărbaţi şi femei. Unora le place să asume că spun ceea ce intenționează să spună, logic și articulat, intențional, în timp ce pentru ceilalți (sau celelalte) nuanțele, aparențele, intențiile, sentimentele, tonul, pot transforma radical întregul mesaj.

Pe vremea când eram mai tânăr, nu că acum aș fi foarte bătrân, excepție face, poate, începutul de chelie, aveam tot timpul probleme cu fetele. Să nu mă înțelegeți greșit… La o adică, cine este acela care NU are probleme cu fetele? Problemele mele erau, cel puțin așa credeam eu la acea vreme, unice și aparte. Mă aflam în perioada în care, cu mâna pe inimă și sătul de imoralitate, strigasem și jurasem înaintea lui Dumnezeu că nu mă voi mai complace în flirt, jocuri și teste romantice. Eram absolut serios cu privire la aceasta și, din punctul meu de vedere, nu făceam nimic greșit, care să mă pună în situația de a-mi încălca promisiunile, ori de a aduce suferințe inutile în viața frumoaselor ce apăreau la tot pasul în jurul meu. Cu toate acestea însă, o dată la ceva vreme, eram acuzat de faptul că dau speranțe și așteptări nerealiste fetelor din jurul meu, unele căzând în capcana viselor romantice. Cum numai Făt Frumos nu eram, singurele-mi atuuri fiind o viață transformată de Duhul Sfânt și dorința de a crește, mă întrebam, cu tulburare, ce anume generează asemenea reacții. Atunci a fost prima dată când am înțeles că băieții sunt diferiți de fete. Ok, aveți dreptul să râdeți: nu mă refer la diferențele fiziologice, cele ascunse cu pudoare, ci la faptul că gândim, relaționăm, comunicăm diferit. În încercarea de a mă face plăcut, eu comunicam mesaje aparent banale într-un fel care rezona diferit în mintea sexului opus. Pentru că, așa cum aveam să înțeleg mai târziu, ELE nu înțeleg în mod faptic și rațional cele spuse, ci încearcă, de cele mai multe ori, să găsească adevăratul înțeles şi acuns din spatele cuvintelor. De aici și până la a decodifica total diferit ceea ce EI spun, nu este decât un pas…

”Ce-o fi vrut să spună cu faptul că ar dori să mă ajute mai mult în munca mea? Dar la faza aia cu frizura care mă prinde? Ups, cred că îi place de mine…”

Înțelegerea aceastor realități a fost ca o revelație, atât de profundă, că m-a afectat până la lacrimi. Prin modul meu de a comunica răneam, neintenționt, ființe dragi, la care țineam enorm, dar pentru care niciodată nu aș fi avut niciodată alte gânduri în afara celor de amiciție. Am înțeles că trebuie, cumva, să ne acordăm ”decodoarele” pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu celălalt.

Este valabil, dragi băieți, și reversul medaliei. Comunicarea, atunci când vine de la iubita noastră, trebuie înțeleasă prin filtrul și decodorul propriu al acesteia. Ceea ce pentru noi ar trebui să fie logic și articualt, pentru ele are semnificații și înțelegeri adânci, subînțelese uneori. Trebuie să ne facem timp și să avem disponibilitatea de a le înțelege, cunoscând persoana care ne stă înainte.

Vârsta poate fi de asemenea un element definitoriu atunci când ne diferențiem unul de celălalt, dar și trecutul, mediul și cultura din care ne tragem, personalitatea ori  nivelul educației. Mimica, gestica, postura, tonul, toate acestea pot distorsiona și mai mult calitatea recepției celui ce ne stă înainte.

Atunci când suntem interesați de a accepta aceste diferențe și de a comunica într-un mod care să ducă la îmbunătățirea relației noastre, vom face eforturi de a înțelege paradigma de comunicare a celuilalt, cunoscându-i personalitatea și înțelegându-i modul de lucru al propriului decodor.

Cu speranța că ceea ce se dorea o conștientizare a faptului că transmitem și recepționăm diferit informația, nu s-a pierdut printre termeni tehnici și, inerent, mai reci, vă invit să meditați la modul în care în propria relație de cuplu sunt transmise și recepționate mesajele de la unul către celălalt şi înapoi.

sursa